Rolul tatălui în viața copilului

La susținerea orală a examenului meu de educator Montessori 0-3 ani, examinatoarea mea m-a întrebat care a fost subiectul meu preferat din toată povestea montessoriană cu care am intrat în contact? Rășpunsul meu a venit fară ezitare – rolul tatălui și jucăriile mobile (despre care voi scrie cu altă ocazie).

De ce cred eu că tatăl are un rol major în viața copilului? Pe de-o parte, pentru că prezența/absența tatălui impactează ființa (mai ales dacă este fată) în viața de adult (și fac referire la acest aspect prin prisma experienței personale), iar pe de altă parte, pentru că rolul acestuia este mult diminuat, mai ales după apariția copilului. Așa cum mama este unică și tatăl este unic! Din uniunea celor doi a apărut copilul și ambii sunt la fel de prețioși și importanţi în viața omului mic, în egală măsură.

Studiile arată că acei copii care au avut parte de implicarea tatălui în creșterea și educația lor, încă de la naștere, au mai puține probleme. Copilul are o viaţă senzorială foarte bogată încă de când este în pântecul mamei, motiv pentru care este recomandat/ideal ca implicarea tatălui să înceapă chiar din această perioadă.

Alfred Tomatis spunea în cartea sa “Urechea şi viaţa” -”Mama este solul care primește și hrănește copilul, dar tatăl este soarele care îl face pe copil să înflorească. Tatăl este indispensabil evoluției copilului, la fel ca și mama, dar într-un mod diferit. Tatăl trebuie să fie conștient de locul său în constelația familială și trebuie să participe la demersul educațional.”

Ce poate face tatăl?

Este foarte important de ştiut că deşi se află în uter, copilul poate simţi, cu ajutorul endorfinelor, dacă este dorit/acceptat sau nu. Endorfinele sunt create de creier şi au fost numite “morfina naturală a creierului”. Sunt create pentru a proteja fiinţa umană de durere, pentru a creea plăcere.

Ciocolata, sexul, prietenia, dragostea, susţinerea crează endorfine. Când mama produce endorfine, acestea trec prin placentă şi ajung la copil. Astfel copilul primeşte mesaje şi se simte dorit “Ce bine, cineva mă aşteaptă şi se bucură că vin!”

Susţinând mama, oferindu-i dragoste şi protecţie, acceptându-i schimbările de dispoziţie survenite în timpul sarcinii, ca urmare a schimbărilor hormonale, tatăl ajută la eliberarea endorfinelor, tatăl putând ajuta la pregatirea mediului noului-născut (vopsit, făcut mobila etc), simţindu-se satisfăcut şi implicat.

Tatăl poate fi prezent la naştere, dacă doreşte acest lucru, dar dacă participă trebuie să fie echilibrat şi relaxat, să ajute mama. Este important ca la 30-40 min/1 oră de la naştere, tatăl sa fie implicat pentru că în acest timp se creeză legături foarte puternice, care vor dăinui toată viaţa. Cu cât începi mai devreme să întâlneşti copilul, cu atât mai repede se creează legăturile cu acesta.

Tatăl poate fi ceea ce numim “bariera protectoare”. Acest rol apare în perioada simbiotică (în special în prima lună). Mama începe să se simtă nervoasă, îşi pierde echilibrul hormonal şi astfel copilul devine şi el agitat, motiv pentru care este bine ca tatăl să se implice, să susţină/să sprijine mama.

Pentru a proteja legatura creată între mamă şi copil, dar şi cea dintre tată şi copil, este foarte important ca tatăl să nu hranească copilul. Îi poate face în schimb baia zilnică, îl poate scoate la plimbare, pot asculta împreună muzica preferată.

La diversificare, în momentul în care copilul poate sta în fund, cu suport sau singur, este recomandat ca și tatăl să se implice. Acest lucru ajută la separarea pozitivă. Copilul înţelege astfel că există şi alte moduri de a mânca, şi totodată că momentul mesei este unul cultural, social dar şi plăcut.

Joseph Chilton Pearce spunea “tatăl este podul dintre cămin şi lumea exterioară”. Este la fel de important ca mama şi este foarte importantă această interacţiune dintre tată şi copil pentru că nou-născutul reacţionează diferit la vocea tatălui, la mâna acestuia.

Dacă există şi alţi copii în familie, aceştia pot deveni geloşi pe noul venit. Când tatăl are o legătură bună cu copiii mai mari, sentimentul de gelozie poate fi alungat complet, asigurând copilul că este foarte important în familie.

Tatăl are hobby-uri, interese complet diferite de ale mamei şi astfel poate învăţa copilul lucruri diferite (de exemplu: să joace șah, să colecţioneze, să gătească, să facă sport, tâmplărie, etc). S-a dovedit ştiinţific că acei copii care au fost implicaţi în activităţi cu taţii lor au avut prestaţii mai bune la şcoală. Alte studii au arătat că taţii au reacţii diferite cu copii lor. Ei dau copiilor putere, impulsul de a merge şi explora mai mult, de a-şi asuma riscuri.

Mama are tendinţa de a crea o relaţie empatică cu copilul, iar tatăl are tendinţa de a permite copilului să se manifeste cu toată forţa lui să conducă el jocul.

Dacă nu există un tată?

Indiferent ce se întâmplă cu tatăl, nu trebuie sa fie exclus definitiv, nu trebuie ignorat sau transformat într-un personaj negativ. Copilul are un tată, indiferent de cum și unde este el.

În cazul în care tatăl abuzează mama, e recomandat să se exprime adevărul până la nivelul de înțelegere al copilului (“tata nu locuiește aici”, “nu avem o înțelegere bună”). Ulterior, când nivelul de înțelegere este mai crescut, se pot oferi mai multe informații.

Tatăl este foarte important în ceea ce privește educația, atât din punct de vedere academic dar și din punct de vedere al comportamentului copilului, al ințelegerii acestuia asupra sexului. Studiile efectuate au scos în evidență că un băiat crescut doar cu mama este mai puțin competitiv, iar o fetiță crescută cu mama are tendința de a flirta foarte mult sau de a-i fi teamă de bărbați. Când tatăl se implică, copiii au mai puține șanse să aibă probleme cu alcoolul și drogurile.

Așadar, tatăl are rol în eliberarea endorfinelor, în crearea legăturilor și stabilirea mediului, are o influență clară asupra învățăturii de la școală, ajută la o separare benefică și nu în ultimul rând poate influența ințelegerea morală, socială și culturală a copilului.