Cum ascultă copilul ?

Prin observările făcute în toată lumea, în diferite culturi, pe perioade lungi de timp, Maria Montessori a ajuns să înțeleagă diferite aspecte legate de dezvoltarea umană și implicit ale copilului, identificând 3 nivele de ascultare:

• Copilul face ceea ce i se spune doar dacă ceea ce i se spune coincide cu propriile nevoi (mai ales sub 3 ani, altfel te ignoră sau protestează). La acest nivel, voința lui este încă nedezvoltată iar el ascultă de nevoile sale în acord cu perioadele senzitive. Nu putem spune că este neascultător. Este doar neascultător în raport cu cererile noastre. Ne dăm seama că există o manifestare a perioadei senzitive atunci când există un interes foarte mare al copilului pentru o anumită activitate. Aceste interese nu sunt intenționate, interesele nu sunt produse de o minte rațională, ci date de Horme copilului – impulsul de a trăi, de a căpăta experiență, de a supraviețui.

• Copilul este în mod rezonabil ascultător atunci când noi venim cu cereri rezonabile. Au experiență cu privire la reguli, comportament, cum să se adapteze dar este o chestiune destul de fragilă... când ne întoarcem cu spatele apare haosul. Știm că regulile trebuie respectate mai puțin atunci când suntem siguri că o să fim iertați.

• Maria Montessori a descoperit că copiii pot ajunge și la alt nivel – fac lucruri înainte să li se ceară. De exemplu – au grijă de plante pentru că mediul în care trăiesc le este drag. Fac ceea ce trebuie pentru că asta își doresc să facă, chiar și atunci când nimeni nu se uită.

Aceste activități duc la dezvoltarea copilului, sporirea interesului, repetiției, stimulând concentrarea și creșterea stimei de sine.

Atunci când vorbim despre libertate și disciplină trebuie să ne gândim la toate etapele ascultării, voința. Nu vrem să le spunem copiilor în permanență ce să facă, vrem la un moment dat să ia decizii singuri. Autodisciplina începe la nivel fizic, iar pe măsură ce copilul exersează la acest nivel, se va dezvolta și la nivel emoțional având legătură directă cu dezvoltarea voinței.

Unui copil care a ajuns la nivelul 3 de ascultare știm că putem să-i dăm multă libertate pentru că știm că face lucrurile bine.

Obstacolul de a seta limite, de a găsi echilibrul dintre libertate și limite se leagă de adult pentru că acesta nu știe cum să pună limite și oferă în permanență opțiuni. Există ideea eronată conform căreia limitele sunt percepute ca pedepse pentru că adultul nu știe cum să ofere opțiuni reale și să accepe alegerea copilului.

Lipsa consecvenței în limite, incapacitatea de a oferi un model clar, implicarea emoțională excesivă, naște lupte de putere cu copilul, ducând la epuizare și la realitatea conform căreia nimeni nu câștigă.

Până la 3 ani nu vedem voință la copii, este un proces de dezvoltare , iar ca adulți, lucrăm cu ei oferindu-le opțiuni și variante, având puterea de a alege.

Este esențial să le permitem copiilor să experimenteze consecințele logice ale alegerilor pe care le fac și să poată descoperi rezultatele acțiunilor lor.