Care este rolul și aportul adultului în viața și dezvoltarea copilului?
În pedagogia Montessori auzim adesea vorbindu-se despre rolul și aportul hotărâtor pe care-l are adultul în viața copilului, importanța pregătirii interioare a adultului, acesta devenind model pentru copil.
Maria Montessori spunea că metoda sa nu are nicio legătură cu ceea ce cred adulții despre copii, ci cu copiii din toată lumea și cu dezvoltarea lor. Este esențială transformarea spirituală a adultului. Trebuie să existe o transformare fundamentală a atitudinii adultului față de copil, o înțelegere profundă a adultului, nu eu sunt maestrul - adultul, maestrul este în fiecare, în interiorul fiecărui copil – acesta fiind profesorul principal care are nevoie de un cadru armonios în care să se dezvolte.
Observând copilul, nevoile și comportamentul acestuia, de fapt analizăm abordarea față de copil, arătăm încredere, înțelegere, el având tot ceea ce este necesar înăuntru lui, transformarea adultului fiind mai ales din punct de vedere spiritual, emoțional, dar și fizic.
Acesta devine pe tot parcursul vieții ghid în drumul copilului spre disciplină, dându-i libertatea necesară de explorare, de descoperire a lumii, dar în același timp setând limite clare, acestea fiind puncte de referință în evoluția copilului.
Acordand copiilor libertate, reusesc sa respecte mai bine regulile si legile care guverneaza societatea.
Deseori ne gandim ca libertatea si disciplina sunt diferite dar ele sunt doua fete ale aceleiasi monede.
Libertatea si disciplina trebuie sa fie in echilibru una cu cealalta – imaginea yin si yang.
Este necesar ca adultul să elimine pedepsele și recompensele, copilul nu are nevoie de ele, el își dorește absolut natural să descopere lumea și să facă diferite activități, nu este nevoie să îl recompensăm pentru că a făcut ceva nou sau pentru că a depus efort pentru a realiza o activitate sau a-și atinge un obiectiv. Este necesar să îi ajutăm pe copii să descopere propria satisfacție, astfel se va consolida și motivația interioară iar primul pas către acest țel este renunțarea la tot ce înseamnă pedepse, recompense, chiar și laude.
Setarea limitelor cu blândețe susținerea lor cu fermitate, vor avea ca și cadru cele patru reguli de conduită :
Ai voie să faci ce vrei atâta timp cât ai grijă de tine,
Ai voie să faci ce vrei atâta timp cât ai respect față de celelalte persoane,
Ai voie să faci ce vrei atâta timp cât ai grijă și respect față de obiectele din mediu (sala de curs, casa etc.),
Ai voie să faci ce vrei atâta timp cât ai grijă și respect față de natura.
Adultul va ajuta copilul să-și descopere și să-și folosească disciplina interioară, să-și accepte și să învețe să-și gestioneze trăirile, emoțiile, furiile, numindu-le. Aceste emoții sunt inevitabile și apar atunci când nevoile, necesitățile și dorințele copiilor nu sunt împlinite. Este important să le recunoaștem, să le numim, să le înțelegem și să le acceptăm, să nu se simtă respinși, din contră, validați împreună cu toate emoțiile inerente.
Atunci când copiii se simt ascultați, ei se simt apreciați, se simt valoroși, însă dacă aceștia nu au un model pentru ceea ce reprezintă în esență, a asculta, copiii nu vor putea în viitor să exerseze această deprindere cu alte persoane și să aibă un grad de toleranță și înțelegere pentru semenii lor, ba chiar își vor pierde această abilitate de a-și asculta propriile trăiri, de a-și urma ghidul interior.
Adultul nu trebuie să fie o piedică în calea dezvoltării copilului, inițial poate să pară un lucru ușor de aplicat, dar pe măsură ce copiii tind să descopere lucruri sau să exploreză mediul, din dorința de a-i proteja, de a elimina “pericolele” și de a le netezi calea, îi privăm de călătoria de a descoperi singuri și de a fi părtași la propriul proces de învățare. Ceea ce putem face în astfel de momente este să ne bucurăm de la distanță, fără să intervenim în proces, pregătiți să ajutăm în caz de nevoie.
“Adultul face parte din mediul copilului; trebuie să se adapteze necesităților copilului, pentru a nu fi un obstacol și pentru a nu-l înlocui pe acesta în activitățile esențiale pentru creșterea și dezvoltarea sa.” Maria Montessori, Taina Copilariei.