Cum gestionezi crizele de furie ale copilului și ce poți afla din acestea

Emoțiile sunt stări subiective care pot întrerupe funcționarea normală a organismului.

Acestea pot fi pozitive sau negative și sunt întotdeauna direcționate către o persoană, eveniment sau obiect. Emoțiile negative funcționale, cum ar fi nemulțumirea sau supărarea, ajută copilul să găsească soluții la provocările care pot apărea inerent şi firesc în viața oricărui om mic.

Omul mic are nevoie să-și exteriorizeze furia

Avantajele exprimării furiei la copii are multe beneficii pentru dezvoltarea lor emoțională și relațiile interpersonale. Avem în vedere beneficiile legate de deprinderea autoreglării emoționale, exprimarea furiei ajută copiii să învețe cum să-și gestioneze emoțiile. Prin experiențe și ghidare din partea adulților, ei pot învăța să facă față frustrărilor.

Atunci când vorbim despre copiii care își exprimă furia, fie verbal, fie prin comportament, ei învață să-și recunoască și să-și exprime sentimentele, ceea ce conduce la dezvoltarea vocabularului emoțional și a abilităților de comunicare. Permițând copiilor să-și exprime furia într-un mediu sigur, aceștia învață că emoțiile lor sunt valabile și importante, ceea ce le crește stima și încrederea în sine.

De ce copilul are crize de furie?

Mulți copii mici trec prin crize de furie în timp ce încearcă să facă față frustrărilor sau mâniei, sau când vor să arate că sunt în control. Aceste crize pot deveni mai rare și chiar prevenite dacă părinții sau educatorii acordă atenție și nu cedează cerințelor copilului. Chiar dacă poate părea mai ușor să cedezi pentru că te simți rușinat de o criză de furie a copilului în public, este important să rămâi calm și să îl ajuți să învețe să se controleze. Prezența unui adult atent la nevoile omului mic în astfel de momente îi oferă copilului siguranță.

Exprimarea furiei poate dezvălui probleme sau nevoi neîmplinite ale omului mic. Când ne conștientizăm nevoile, furia este înlocuită de emoții care susțin viața.

“Prin observarea și discutarea acceselor de furie, părinții și educatorii pot identifica sursele de stres și pot lucra împreună pentru a le rezolva. Înțelegerea și gestionarea furiei îi ajută pe copii să interacționeze mai bine cu colegii lor. Ei pot învăța:

- să-și rezolve conflictele într-un mod constructiv,
- să dezvolte relații mai armonioase, 
- să-și elibereze tensiunile emoționale.”

Dacă furia este reprimată constant, aceasta poate duce la izbucniri emoționale mai intense sau la probleme de sănătate pe termen lung, aparent fără nicio cauză reală.

Prin experimentarea propriilor emoții intense și prin ghidare adecvată, copiii pot învăța să recunoască și să empatizeze cu emoțiile altora, dezvoltând astfel abilități de gestionare a conflictelor. Gestionarea eficientă a furiei îi ajută pe copii să devină mai rezilienți. Ei învață că pot face față provocărilor emoționale și pot reveni la echilibru după ce au experimentat emoții intense. 

Exprimarea furiei poate să facă parte dintr-un proces, deprindere, exercițiu de a-l învăța pe omul mic să trăiască cu această emoție puternică și să facă pași pentru exprimarea ei. Învață-ți copilul să gestioneze frustrările și furia, cel mai bun exemplu fiind adultul, pentru că în primii șase ani de viață prima formă de învățare este imitația. Fii un model pentru copil și apreciază copilul când face față situațiilor dificile. 

După un acces de furie, ține-ți copilul în brațe și asigură-l că îi înțelegi frustrarea. Spune-i:

„Știu că este greu când lucrurile nu merg așa cum îți dorești și sunt aici să îți fiu alături în aceste momente, te înțeleg.” 

Cum îl ajutăm pe copil să depășească o criză de furie?

Primul pas este să ne conectăm cu copilul, să respirăm conștient impreună cu el și să nu facem nimic altceva. Pur și simplu, rămânem tăcuți, având un contact vizual permanent cu omul mic. Următorul proces este de a oglindi gândurile care au provocat această furie și de a le verbaliza în fața lui, comunicând într-un mod clar și empatic sentimentele și nevoile omului mic, mesajul fiind de susținere și înțelegere.

Dacă nu ne exprimăm furia, ea va găsi alte modalități de manifestare, adesea dăunătoare. Este important să îi ajutăm pe copii să învețe modalități acceptabile de a gestiona furia.

Când copiii caută apropiere, dar simt furie, încercările lor de a se conecta pot include comportamente agresive, precum mușcatul sau împinsul. Când copiii plâng în timpul sau după joacă, aceste lacrimi sunt o modalitate sănătoasă de descărcare emoțională, la fel ca râsul.

Când acceptăm furia copiilor, le arătăm că relația noastră este mai puternică decât furia lor și că nimic nu poate distruge legătura de iubire dintre noi.

Dacă răspundem agresiv la comportamentul copilului, acesta va învăța doar să-și reprime emoțiile, afectându-i sănătatea.

Furia reprimată poate duce la probleme grave în viața adultă, cum ar fi abuzul de substanțe, violența, depresia sau anorexia.

Raportați-vă la emoțiile copilului ca la o oportunitate de apropiere. De exemplu, dacă copilul nu vrea să meargă undeva, puteți discuta motivele și emoțiile din spatele dorinței sale. Folosiți ascultarea empatică pentru a valida sentimentele copilului și ajutați-l să găsească cuvintele potrivite pentru a-și exprima emoțiile. Stabiliți limite în timp ce căutați soluții împreună, astfel încât, copilul să înțeleagă că poate să își exprime emoțiile într-un mod sănătos.

Furia este un sentiment firesc și sincer

Toți putem fi furioși. Modul în care gestionăm aceste sentimente și reacțiile noastre sunt cele care pot crea probleme. Atitudinea culturală față de furie, care adesea este privită ca un sentiment negativ, influențează modul în care copiii își gestionează furia. Mesajele contradictorii primite de la adulți, fie prin pedepse directe, fie prin dezaprobare subtilă, îi fac pe copii să se simtă rușinați sau vinovați pentru furia lor. În consecință, copiii învață să-și reprime aceste sentimente, ceea ce duce la o acumulare de resentimente și frică.

Aceste avantaje subliniază importanța unei abordări sănătoase și constructive în gestionarea furiei preșcolarilor, contribuind la dezvoltarea lor emoțională și socială pe termen lung.